Home / Mediu / Comunicat: Legislația națională trebuie actualizată pentru a include ultimele zone de sălbăticie sub protecție legală

Comunicat: Legislația națională trebuie actualizată pentru a include ultimele zone de sălbăticie sub protecție legală

Sud-Vestul Carpaților ca primă regiune propusă pentru desemnarea oficială a zonelor de sălbăticie

Sud-Vestul Carpaților reprezintă unul din puţinele locuri din Europa în care oamenii se mai pot bucura de locuri cu adevărat sălbatice, de areale întinse neafectate de activitatea umană. Caracteristicile naturale de aici  oferă condiţii atât pentru păduri temperate, cât și pentru pajiști alpine extinse; o mare parte din fondul forestier din acest areal este acoperită de păduri virgine și cvasi-virgine. Zona găzduiește populaţii viabile de specii protejate emblematice de carnivore mari, precum ursul, lupul sau râsul, care joacă un rol important în menținerea unor ecosisteme sănătoase.

Rezultatele proiectului de analiză peisagistică și de cartare a zonelor de sălbăticie din sud-vestul Carpaților, finanțat prin Programul de Cooperare Elvețian-Român, arată că principalul nucleu de sălbăticie, din punct de vedere al suprafeței, se regăsește în grupul Munților Țarcu–Godeanu–Cernei, la intersecția Parcurilor Naționale Retezat și Domogled – Valea Cernei cu situl Natura 2000 Munții Țarcu. Un al doilea nucleu de sălbăticie se află în centrul Masivului Retezat, în cadrul Parcului Național Retezat, iar cel de-al treilea nucleu, de dimenisuni mai mici, se află în partea de nord a Munților Țarcu. Toate cele trei nuclee sunt conectate între ele prin „zone-tampon”, areale care prezintă aceleași caracteristici din punct de vedere al naturaleții și al proceselor naturale, rezultând astfel o vastă zonă de sălbăticie.

O a doua zonă de sălbăticie, cu nuclee reprezentate de cele mai sălbatice areale din parcurile naționale Semenic – Cheile Carașului și Cheile Nerei – Beușnița, a rezultat dintr-o analiză a managementului actual al ariilor protejate din Banatul Montan.

Viziunea propusă de WWF pentru conservarea și dezvoltarea durabilă a regiunii

Habitatele și speciile protejate din sud-vestul ţării, concentrate în zonele de sălbăticie enumerate mai sus, nu sunt protejate în totalitate în momentul de față. Un minus al cadrului legislativ din România referitor la zonele de sălbăticie îl reprezintă lipsa unor criterii clare pentru identificarea și delimitarea acestora ca arii naturale protejate conform categoriei IUCN Ib (zone de sălbăticie), clasificare realizată de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). De aceea, această inițiativă dorește să acopere acest gol legislativ, demarând procesul de desemnare a zonelor de sălbăticie din sud-vestul Carpaților și de dezvoltare a celor mai bune măsuri de management pentru acestea.
În viziunea propusă de WWF pentru această regiune, ca proiect-pilot pentru implementarea conceptului de sălbăticie, zonele de sălbăticie desemnate oficial ca arii protejate, împreună cu celelalte categorii de arii naturale protejate (parcuri naționale și naturale, și situri Natura 2000) și coridoarele ecologice există. Mai mult decât atât, acestea sunt recunoscute și respectate pentru a proteja și îmbunătăți pe termen lung sănătatea ecosistemelor naturale și adaptabilitatea comunităților locale la provocările socio-economice. Viziunea propusă se poate materializa prin implementarea „Planului de acțiune pentru zonele de sălbăticie din Carpații de Sud-Vest” transmis, de asemenea, Ministerului Mediului împreună cu metodologia pentru desemnarea coridoarelor ecologice.
Acesta cuprinde 5 obiective:

  1. Desemnarea zonelor de sălbăticie din Carpații de Sud-Vest
  2. Asigurarea unui management integrat pentru zonele de sălbăticie din Carpații de Sud-Vest, ca parte a rețelei ecologice regionale
  3. Crearea unei atitudini pozitive față de zonele de sălbăticie în rândul populației locale, antreprenorilor și autorităților din Carpații de Sud-Vest
  4. Implicarea cu succes a factorilor interesați cheie într-un proces participativ legat de identificarea, desemnarea și conservarea zonelor de sălbăticie
  5. Identificarea oportunităților de dezvoltare oferite de zonele de sălbăticie pentru a se contribui la adaptarea socială, economică și a naturii, asigurând prosperitatea comunităților locale.

Supunem astfel atenţiei Ministerului Mediului documentaţia tehnică elaborată de WWF în proiectul „Sălbăticia din Carpați, bogăție pentru oameni”, în vederea completării legislaţiei privind ariile protejate, în principal a OUG 57/2007, cu crearea categoriei de arii protejate de tipul IUCN Ib (zonele de sălbăticie) şi definirea metodologiei pentru desemnarea coridoarelor ecologice. De asemenea, supunem atenţiei administratorilor de arii protejate necesitatea de a conlucra pentru o abordare unitară şi un management comun la nivel de regiune, în scopul menținerii proceselor naturale la scară largă și creării de beneficii sau oportunități pentru comunitățile ce trăiesc în vecinătatea acestor zone.
Conceptul de sălbăticie este unul nou pentru România și, în același timp, vine la pachet cu multe provocări. O provocare majoră este aceea de a schimba percepția negativă față de termenul „sălbăticie“, de a demonstra că sălbăticia nu înseamnă stagnare pentru comunitățile locale, ci, din contră, contribuie pozitiv la calitatea vieții, în pofida limitărilor și restricțiilor pe care le poate impune managementul unor astfel de zone.

WWF a propus și promovat conceptul de sălbăticie pentru România, în ultimii şase ani, și şi-a asumat un rol de lider în materializarea acestuia, printr-o colaborare deschisă cu toți factorii interesați. Abordarea aplicată până acum este una de jos în sus, plecând de pe plan local, cu consultarea factorilor interesaţi, identificarea nevoilor de conservare şi dezvoltare locale şi regionale, spre un nivel central. Invităm în continuare pe toţi cei interesaţi să contribuie, să preia din obiectivele şi acţiunile propuse sau să propună alte activităţi care să ducă la îndeplinirea viziunii pentru securizarea zonelor de sălbăticie din toată țara. Un exemplu concret de activitate în această direcție este integrarea nevoilor de conectivitate a zonelor naturale și, în același timp, de dezvoltare a zonei în planificarea viitoarelor proiecte de infrastructură de transport, conform metodologiei dezvoltate în cadrul inițiativei Transgreen.

Sursa: WWF

Publicat de: ziarmediu

Alte articole

Situl dezastrului nuclear de la Cernobîl, transformat în fermă solară

Rodina Energy Group și Enerparc Ag sunt două companii capitalizate de guvernul ucranian care vor …